Autor: VALERIA BILȚ
Titlu: BLESTEMAT A FI ORICARE
Gen: ROMAN
Colecția CONTEMPORARY
Pagini: 336
Dimensiuni: 17x24 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN
Preț: 50.00 Ron ➺                                  …⇅…

Deși început cu multă vreme înaintea cărții precedente, prozatoarea trenează redactarea romanului Blestemat a fi oricare (Actaeon Books, Baia Mare, 2024) din pricina barierei afective, evenimentul traumatic în jurul căruia gravitează trama epică, și anume pierderea, mai mult decât prematură, la câteva zile după promovarea examenului de maturitate, a unicului fiu, într-un teribil accident automobilistic cauzat de prietenul vitezoman. Titlul, reluat autenticist în interiorul tomului, aparține protagonistului, întregul roman stând sub semnul fatuumului, al coincidențelor, presentimentelor, misterelor și viselor oraculare. Acesta transcrie gândul adolescentului terifiat de cuvintele din vis, pe care mama îl pune să le consemneze, totodată, semnalând că menirea lor, avertizantă, e de a-i stopa potențialele ratări. Spaima mamei ca aceste lexeme, oraculare, să nu se îndeplinească o fac să rămână cantonată într-o pietrificare abulică și să capete conștiința inamovibilității destinului: ,,De era «oricine», s-ar fi referit la un anonimat terestru, la neîmplinirea visurilor lui, la un destin social neîmplinit… Dar, «oricare» trimite la hazard, la identitatea şi egalitatea în faţa morţii. Oricare dintre noi poate fi alesul sorţii, al hazardului, al morţii… Acum știu! «Oricare»! Nu «Oricine»!” Făcând apel la jurnalul naratoarei, la caietul de amintiri al colegilor, Gânduri pentru eternitatea lui Horia și la aducerile aminte ale prietenilor apropiați, textul re-compune scurta odisee terestră a fiului, ca un omagiu cauterizant, analgezic adus memoriei acestuia. Debutul cărții este unul ex abrupto, convulsiv, alcătuit dintr-o pletoră de senzații disjunctive care par a găsi în demersul confesiv, scriptural, o oarecare cauterizare a suferinței: „Brusc, simt că se nasc cuvintele în mine și vor să se așeze pe hârtie, ca pe un liman solid al gândurilor mele. Ca pe o margine de suflet a lui Dumnezeu, să se aline durerea mea.” Drenajul rememorativ este realizat în volute, trecând ani de la o consemnare la alta, până când prozatoarea va fi gata să-și asume valorificarea scripturală a trecutului. Până atunci, elaborează în gând textul pe care nu are puterea emoțională de a-l încredința hârtiei. Scrisul devine un adjuvant al solitudinii și des-ființării sinelui, golit brutal prin pierderea atributului matern. Jurnalul prim al protagonistei este dublat de relatarea întâmplărilor propriu-zise, în cheie nostalgică uneori, încărcată de mânie, dar mereu cu mândria unei femei ieșite din magmă seniorială. Semnele fatalității sunt presărate peste tot, prin refuzul gitanei de a-i citi în palmă sau prin apariția, la 20 de ani, în apa cu lumânare a lui Nushi, cea care spunea că a găsit o posibilitate de comunicare cu spiritele, a imaginii Maicii Sfinte, prin stările superlative de angoasă sau prin aprehensiunea, în ultimele luni, a unui pericol iminent ce-l paște pe Horia. Obsesdantul avertisment, prezent și pe coperta întâi în buna transpunere plastică a lui Lucian Dobârtă, relevă o apariție miraculoasă și spectaculară, pe pajiștea râului Lighet, a unui Christ răstignit, vertical, ce-și rotește crucea și o privește cu compasiune trimițându-i un mesaj. Dimensiunea metafizică, transcedentală a părții secunde nu poate fi pătrunsă fără un bagaj minim de cunoștințe de filosofie budhistă. Și avem și aici o evidentă tehnică a palimpsestului, care obligă cititorul la lecturi adiacente, ale textului-mumă, necesare surprinderii chintesenței acestei secțiuni. Nici prin acest aspect romanul nu este unul comod, ci angrenează paliere de receptare multiple. Romanul are și note spectaculare, de policier contemporan, precum cele prezente în subcapitolele Scenariu posibil sau O copilărie furată. Scenarii posibile, când avem acces, la rețeaua traficanților de droguri, succedate de răzbunări sangvine și penelări ale strategiilor de corupere a minorilor. În oglindă, față de romanul precedent, pare tratată plecarea, pentru 1 an, în America. Confruntarea cu realitatea transatlantică, serviciile de îngrijire a persoanelor vârstnice aflate sub hegemonia româncelor din Seattle sunt fixate în tușă chirurgicală, cu obiectivarea celui care nu e alterat de năstrușnicia visului american holywoodian. Tot aici are loc concilierea cu biserica, aspect întărit și de statutul de profesoară de limba română pentru copiii din diaspora de pe lângă școala penticostală de duminică. Auzind felul în care se exprimă pruncii concitadinilor, Doamna/ Lady nu poate să nu exclame: „N-am mai pomenit o limbă atât de barbară ca româneasca americănită!” Daniela Sitar-Tăut

Autor: SORIN GRECU
Titlu: PARANORMAL/ CLUJ-TRANSILVANIA
Gen: NONFICTION
Colecția CONTEMPORARY
Pagini: 262
Dimensiuni: 17x24 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN 9786069577592
Preț: 70.00 Ron ➺                                  …⇅…

Jurnalist, poet, om de televiziune Sorin Grecu este o personalitate complexă, stârnind fie vii simpatii, fie la fel de aprige repudieri. Definit în trecut drept ,,reporter al inefabilului”, această atribuție fiind trecută chiar în fișa postului, Sorin Grecu este un personaj inubliabil al propriei vieți, iar volumul memorialistic ce stă gata să se nască va aduce cu siguranță emacieri ale unor destine bine cotate pe piața culturală contemporană și devoalări ale unor istorii controversate din arealul transilvan. Este bine cotat prin premii culturale și jurnalistice atât în țară, cât și în străinătate, printre care amintim: Premiul Clubului Român de Presă (2005), Premiul de Excelență, Ex aequo, la Concursul Internațional de Literatură „Lo Splendore Del Talento – Scintille D’Arte” (2020), Premiul Casei de Editură „Cento Verba” și al președintelui juriului, cu titlul de Excelență, în cadrul concursului „Penne D’Oro” (2021), Premiul președintelui juriului, cu titlu de excelență, la concursul „Pagine d’oro della Poesia Italiana” (2020), Premiul european pentru întreaga carieră literară și jurnalistică, IL GRAN PREMIO DELLE ECCELLENZE EUROPEE pe anii 2021 și 2024, acordate de Nic Pao, Cavaler al Literelor Italiene. Carismaticul jurnalist face parte din tagma recuperatorilor, fie că este vorba despre lagărele și temnițele comunismului, fie de valorificarea unor fenomene sau întâmplări care, oricât de cerebral și baricadat științific ai fi, nu pot să nu te pună pe gânduri, meditând în prelungirea textului/ relatării. Cel mai recent volum al său, Paranormal. Cluj/ Transilvania (ACTAEON BOOKS, 2024, 262 p.) se adresează unui public restrictiv, aspect marcat încă de la începutul cărții de către autor, care nu face reverențe consumiste și, conștient de unicitatea materialului propus din perspectiva de martor, confident, reporter, mediator sau protagonist al întâmplărilor, ne transformă în părtașii unor fenomene sau relatări stranii petrecute, în mare parte, în perioada în care-și desfășura activitatea ca om de televiziune: „Au curs râuri de cerneală despre «clasicele» locații paranormale ale Clujului: Pădurea Hoia Baciu, Biblioteca Centrală Universitară – cu fantoma sa, Cetățuia – fosta cazarmă chezaro crăiască, loc bântuit, dar și fostul Muzeu de Speologie «Emil Racoviță», din centrul municipiului, Grădina Botanică – portal între lumi, Castelul Banffy – Bonțida, Casa Călăului, casa bântuită din Apahida sau Cimitirul Házsongárd. Despre majoritatea a scris, de a lungul anilor, și subsemnatul. Însă fenomenul este mult mai extins. Există numeroase alte locuri, care pur și simplu „strigă”, pentru a și dezvălui tainele. Și numai un ochi atent, neconstrâns de diverse chingi, poate să le înțeleagă. Motiv pentru care, înfruntând riscurile trimiterii în derizoriu, de către cei prea plini de propriul lor ego, o voi face fără nicio reticență în rândurile următoare...” Epicentrul evenimențial este Clujul și împrejurimile sale, oraș care ni se înfățișează sub latura sa ezoterică, de urbe a misterelor, locurilor bântuite, energiilor misterioase, aparițiilor fantomatice, reptilienilor, pățaniilor macabre, sepulcrelor blestemate, al vrăjitoarelor, gnomilor, vampirilor energetici. Relatările sunt prezentate frust, păstrând stilul reportajelor de senzație, aspect relevat grafic prin mărcile subiectivității și prin pasaje distincte în interiorul narațiunilor-mamă. Sorin Grecu pare a fi un cronicar ce înregistrează a-tipicul și te obligă să găsești tu însuți explicații în cazul întâmplărilor situate în proximitatea paranormalului. Nu întâmplător, pentru a valida afirmațiile repondenților, acesta inserează în finalul expozeurilor și „opinia specialistului”. Un alt element de cimentare a istoriilor penelate sunt cele peste 100 de fotografii care reflectă evenimentele și oferă portrete ale intervievaților. Personajele care populează acest tom sunt aservite senzaționalului, fie că este vorba de persoane particulare care au parte de una sau mai multe pățanii intrigante, aparent inexplicabile, fie de personalități ale vieții științifice sau culturale clujene: dr. Maya Rotaru – rubedenie deopotrivă a legendarului Vlad III, Țepeș, cât și a familiei regale britanice (personalitate ea însăși fascinantă, aceasta nu ezită să-și vitupereze nobiliarele neamuri pentru degenerescență, iar arborele genealogic − amplasat în final − validează zicerile heraldice ale psihoterapeutei), Ana Chiorean, profesorului Moșoigo, tinichigiul garajului PCR, medicul Mircea Dragoteanu, istoricul Al. Diaconescu, un fost director al Institutului de Medicină Legală Cluj, Al. Gheorghiu, condamnatul pentru crimă, ajuns pictor celebru, poetul avocat Gheorghe Cristea, boemul profesor Ionel Roman, Gheorghe Vințan, traducătorul tăblițelor de la Tărtăria, Vincze, vampirul energetic, mușcat de câini, caftit bine de neamuri și de necunoscuți, „apoi biciuit − iar la final amendat și de poliție”, năprasnica Veturia Goga și castelul de la Ciucea, „thailandezul” clujean, Mihai Cheptea, promotor al vindecării reconective, cel care a ieșit din trup și a călătorit în spațiu, blagoslovit de Nichita Stănescu cu un poem, profesorul clujean Liviu Rus, „Yeti” de România, Mihai Racu, pictorul Viorel Nimigeanu, Victor, artistul plastic clujean, Virginia Trifu, patroana unei firme de pompe funebre etc. Rampa de lansare a inefabilului este OZN ul din 1968, din Pădurea Baciului, de la care a început totul! În vârstă de doar 6 ani, autorul este martor, alături de mii de clujeni al staționării unui OZN deasupra Clujului, eveniment înregistrat cu claritate de către Emil Barnea într-o fotografie care va face vâlvă în epocă și, mai apoi, înscriind zona în teritoriul celor mai toride manifestări UFO-iste din țară. Nu întâmplător lecturile copilului se vor apleca în această direcție, de descoperire a inavuabilului, de decodare a semnelor, premonițiilor, presentimentelor de mai târziu, astfel încât, la maturitate, antenele de cronograf al senzaționalului se proliferează, reușind să amușine oamenii dotați cu aceleași calități, de aleși și blestemați ai destinului, de văzători ai nevăzutului: „Peste ani pasiunea a rămas în suflet, în stare latentă. A renăscut, paradoxal, abia aproape de maturitate – la circa 30 de ani − când, aflat în redacția unei televiziuni naționale de știri, am început să am de a face cu fenomene de acest gen, relatate de către cetățeni. Mă prezentam, excitat, peste tot unde oamenii îmi semnalau – prin fotografii, filme sau viu grai – OZN uri, case bântuite și alte evenimente inexplicabile. Astfel că, timp de peste două decenii, nu mi a scăpat niciun eveniment de acest gen, aflându le, cum se zice, la prima «strigare», imediat după ce s au petrecut, inclusiv în renumita Pădure a Baciului – dar și în alte locuri din preajma Clujului”. Fantomele de la Centrul „Gavroche” din cartierul Grigorescu! ne aduc istoria stranie a uneia dintre clădirile emblematice ale Clujului, în trecut, mănăstire de călugărițe, iar în prezent – locaș al copiilor instituționalizați, loc care înregistrează două crime sângeroase − a unei maici, respectiv, după mai bine de un secol, a unei asistente medicale, în care se petreceau fenomene stranii, de la uși trântite, pași auziți pe scări, la aparițiile fantomatice ale sufletelor femeilor asasinate aici. Pentru a spori credibilitatea relatărilor, dar și pentru a oferi un suport științific fenomenelor înregimentate paranormalului, Sorin Grecu va merge acolo însoțit de prof. univ. dr. Adrian Pătruț, președintele Societății Române de Parapsihologie pentru a culege mărturii de la orfelinii care ajunseseră să doarmă ziua, în vreme ce noaptea erau terifiați de zgomote stranii și stafii, precum și de la personalul stabilimentului. În finalul relatării sunt amplasate două Post Scriptum-uri ce adâncesc misterul, cea din urmă aparținătoare unuia dintre paznici care noaptea „s a trezit, la un moment dat, strâns de gât de niște degete nevăzute, întâmplare care l a determinat să se prăbușească într o cruntă depresie...” Povestirea situată în proximitate, Alt loc bântuit: sediul Școlii Populare de Arte din Cluj, fostă casă de corecție în perioada imperiului! aduce istoria unui imobil, perceput drept bântuit atât de protagonist, cât și de una dintre profesoarele angajate acolo. Institutul Regal de Corecție din perioada Imperiului Austro Ungar poartă pecetea pruncilor morți, în chinuri, între zidurile acesteia care par acum niște spiriduși puși pe șotii ce turmentează nocturn liniștea stabilimentului. Una dintre cele mai intense, intrigante și înfricoșătoare narațiuni este Sub zodia lui Anunnaki. Dotat cu evidente tentacule extrasenzoriale, de captare și decriptare a paranormalului, în data de 24 iunie 2013, autorul vede în Noaptea de Sânziene, perioadă fertilă a propagării miraculosului, o făptură spectaculară, decupată parcă dintr-un film suprarealist: „Brusc, pe trotuarul din dreptul bisericii, în sensul meu de mers, am văzut sprijinită de stâlp o ființă ciudată, cu un cap enorm, cioc de vultur și un penaj sub formă de claie de fân. Stătea ghemuită. Fața ei aducea izbitor cu o mască grotescă, maramureșeană.” Condeierul este urmărit de strania arătare, care nu-l doboară, doar îi rânjește sardonic și va afla apoi, de la Marius Moga, tămăduitorul și parapsihologul din Alba Iulia, că vietatea este „Anunnaki cel mai teribil reptilian din constelația Orion, creatorul pământenilor în perioada asiro babiloni¬ană!” Întâlnirea marchează amplificarea întâmplărilor paranormale din viața jurnalistului, angrenând, firesc, cunoașterea unor persoane aflate, și ele, sub semnul extrasenzorialului, cum e cazul lui George Vințan, traducătorul Tăblițelor de la Tărtăria, care, în expedițiile sale geologice din Irak a descoperit numeroase „relicve inscripționate care i consemnau prezența”. „Vizitele” din trecut făcute profesorului Moșoigo rememorează câteva întâmplări încredințate, în proximitatea morții, ale medicului legist și fost director al Institutului de Medicină Legală Cluj, posesor al unui inel dat de Ștefan Báthory, străbunului său, celebru pentru aportul dat în 1972, în cazul morții pictoriței Lucia Piso, „văduva sculptorului Romul Ladea, dar și – în calitate de expert psihiatric − a crimelor comise de Romulus Vereș, temutul criminal în serie, poreclit «Omul cu Ciocanul»”. Acesta mărturisește un episod antedecembrist, temerar, când, în pofida terorii, îi eliberează dizidentei Doina Cornea certificatul medico-legal care atestă cele șaptespre¬zece leziuni căpătate „de la cei ce o «păzeau» la domiciliu”. Întâmplările extraordinare se proliferează alert, aspect anticipat de titlurile narațiunilor: Salvat de o sferă de lumină, în timpul tentativei de sinucidere! A urmat o iubire incredibilă!, Apariții OZN, ființe reptiliene, omul fără cap, omul lup, combustie internă spontană!, OZN uri pe cerul comunei Chiochiș – Bistrița Năsăud. Satul, ridicat pe o veche așezare neolitică, Întâmplare șocantă: un diavol a țâșnit în fața mea... Direct din cafetieră! Ultimele narațiuni sunt puternic spiritualizate, aspect datorat, fără îndoială soției, Mirela Duma, dragostea din tinerețe re-descoperită acum, „femeie de o mare religiozitate și tobă de carte în domeniul biblic”, prezență angelică și scriitoare de vocație, apreciată pentru Haiku-urile sale și în Japonia. Franchețea zicerii conferă savoare tomului, iar Sorin Grecu nu cosmetizează realitatea chiar când este vorba despre episoade mai rușinoase, ilare chiar, de devoalare a unor intimități pe care majoritatea le-ar camufla din istoria personală. Sinceritatea nefardată a condeierului se degajă din toate reacțiile sale, înregistrând cu acuratețe uimire, groază, idolatrie, revelație, furie, frustrare, erotism precar, fantasme, viziuni, confirmări, contestări și multe repudieri. Suntem convinși că volumul Paranormal. Cluj/ Transilvania se va impune curând celor care știu să vadă, primind, chiar înainte de lansarea acestuia, la Baia Mare, Premiul Național „Vasile Ienea” pentru publicistica de avangardă.

Autor: DANIELA SITAR-TĂUT ANETA FĂZĂCAȘ ANDREEA LAURENȚIU (COORDONATORI)
Titlu: SCRIITORI DIN NORD = ÉCRIVAINS DU NORD = WRITERS OF THE NORTH
Gen: TRADUCERE
Colecția CONTEMPORARY
Pagini: 186
Dimensiuni: 17x24 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN 978-606-94948-3-7
Preț: 30.00 Ron ➺                                  …⇅…

Proiectul nostru traductologic a vizat stimularea creativității și a dorinței de afirmare a copiilor și a tinerilor, pregătindu-i pentru o viață 11cu noi și multiple provocări, reflectate în numărul mare de scriitori selecționați, diversitatea stilistică a acestora, dar și dezvoltarea abilităților de comunicare multilingvistice, ca elemente constitutive ale personalității tânărului european contemporan, prin provocarea tinerilor de a cunoaște literatura locală, dar și de a o reflecta în limbi de circulație internațională. Dacă progresia lingvistică este un proces relativ ușor de proiectat și realizat, cea culturală constituie o piatră de încercare pentru profesor, deoarece implică atât componenta cognitivă, cât și pe cea afectivă, având un caracter ciclic, în trepte, competențele asimilate anterior fiind supuse unei deconstrucții și reconstrucţii permanente sub influența noilor cunoștințe. Cel mai dificil proces a fost cel al traducerilor lirice, decodarea corectă – sperăm noi, a sensului pe care autorul a dorit să-l transmită, dificilă pentru elevii ciclului liceal. Nivelul lor de competențe lingvistice poate ajunge la C1, ca limbă străină principală și B1-B2, ca limbă străină secundară. La nivel intra-textual, consultarea dicționarelor a dus la o utilizare inadecvată a anumitor termeni, deoarece elevii s-au mărginit uneori la preluarea sensului prim, abia după o primă corectură structurile problematice fiind prelucrate în funcție de context, limbaj, nivel de limbă. Prezența unor fraze specifice limbii române, preluarea „după ureche” a calculilor lingvistici s-au dovedit pietre de încercare pentru tinerii interpreți. Tentativele de a apela la Google translate au condus la barbarii semantice, deoarece acesta este un instrument care poate traduce eficient doar cuvinte disparate sau fragmente de propoziție. Proiectul traductologic Scriitori maramureşeni a fost demarat în anul 2020 dar, din motive pandemice, am sistat temporar concretizarea lui editorială. Tălmăcirile în limba franceză au fost coordonate de doamnele Aneta Făzăcaș, cea care m-a ajutat, de fiecare dată să definitivez și șlefuiesc à la française năstrușnicele mele inițiative, Paula Oros și subsemnata, în vreme ce limba engleză a beneficiat de suportul doamnelor Doina Czibere, care ne-a oferit o pertinentă transpunere a prozei regretatului Augustin Buzura, Andreea Laurențiu și Selena Acqui, care ne-a asigurat și tălmăcirea prefeței. În ultimii ani am găzduit numeroase manifestări, care să înlesnească apropierea tinerilor de condeierii locali, dintre care mulți s-au impus în circuitul național sau chiar internațional, ca voci lirice sau epice inegalabile, într-un duet traductologic care s-a dorit a fi un liant între generații, dar și o promovare a literaturii maramureșene. 12Din păcate, doi dintre locatarii acestui tom au plecat dintre noi. Este cazul rafinatului echinoxist George Achim și a profundei Ioana Ileana Ștețco. Ne-au fost alături în acest voiaj temerar: Alexa Gavril Bâle, Gheorghe Mihai Bârlea, Florica Bud, Elena Cărăușan, Betty Kirchmajer- Donca, Rodica Dragomir, Ștefan Jurcă, Vasile Morar, Vasile Muste, Gheorghe Pârja, Nicolae Scheianu, Echim Vancea și parodistul Lucian Perța. Dintre prozatori, am reușit să-i includem în volumul nostru doar pe acad. Augustin Buzura, Ioan Groșan și Marian Ilea. Această apariție editorial nu ar fi fost posibilă fără generosul sprijin al doamnei Dana Buzura-Gagniuc, manager al Revistei de cultură „Nord Literar”, promotor infatigabil al tinerilor, drept pentru care îi adresăm și aici calde mulțumiri. O ultimă precizare: am selecționat, pentru demersul nostru, doar membri ai Uniunii Scriitorilor din România, pentru a impune un oarecare criteriu valoric, în vreme ce alegerea autorilor și textele prezente în el a aparținut traducătorilor. Daniela Sitar-Tăut

Autor: DANIEL BOZGA
Titlu: APE FURATE
Gen: POEZIE
Colecția CONTEMPORARY
Pagini: 602
Dimensiuni: 17x24 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN 978-606-95775-0-9
Preț: 70.00 Ron ➺                                  …⇅…

Rareori întâlnim o îmbinare, în aceiaşi persoană, între un artist plastic şi un poet. Este cazul, însă, al lui Daniel Bozga, scriitor cu alură adolescentină, căruia-ţi vine să-i ceri cartea de identitate într-un pub, neconsiderându-l ajuns încă la vârsta majoratului legal. Constituţia angelică, efebică, pare doar un camuflaj care protejează o interioritate profundă, turmentată de angoase seismice a unui sine ce nu-şi pare a găsi locul printre semeni. El pare a fi (re)descoperit un teritoriu liric ce-i vine ca o mănuşă: cel al poeţilor maudits. Deşi se declară congener lui Bacovia, prin atitudinea reclusivă în faţa lumii, fascinaţia vidului şi a thanaticului, acesta nu împărtăşeşte economia lexicală a predecesorului, exprimându-se fecund, prin valuri torentice de vocabule care-i traduc patmosul sufletesc. Sensibilitatea de extracţie paşoptistă este dublată de o vădită atracţie pentru radiografia interiorităţii, într-o tentativă de redobândire a normalităţii. Perioada în care a fost creat prezentul tom, Ape furate este amplasată între anii 2019 – 2023. Cartea este compartimentată în trei secțiuni. Cea dintâi – definită Trecut (156 de poeme), cea secundă – Prezent (92 de poeme) și cea din urmă – Viitor (142 de poeme). Temele majore ale acestuia sunt, potrivit mărturiei auctoriale: Alienarea, iubirea, Muza, aproprierea temporalității, într-un liant ce reunește cele trei subdiviziuni, trecutul, prezentul și viitorul, toate reflectate printr-un canal cu iz de literatură de anticipație, denumit „extragerea amintirilor“. La fel ca și volumele precedente și acesta este dedicat Ștefaniei, inepuizabil rezervor germinativ, iubită superlativă, muză reverberantă, analgezic ființial și epicentru biotic al condeierului. Elementul novator al cărții „constă în povestea spusă din perspectiva amintirilor și a personajelor multiple ce recreează propria lor realitate, apoi capacitatea lor de a accesa și extrage amintirile, precum și de a interveni în interiorul lor, pentru a aduce o schimbare în relația cu trecutul, deschizând astfel perspective noi către viitor.“ (Daniel Bozga)Textul cu care demarează secțiunea primă, Trecutul, mizează pe dubla accepțiune a lexemului Palingeneză. În filozofia idealistă acesta desemnează o renaștere după o moarte reală sau aparentă, în vreme ce biologia îi conferă un sens adiacent, acela al apariției în procesul dezvoltării unor indivizi a unor caractere deja dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte: „Ele nu dispar niciodată – nu avem cum să le schimbăm, doar învățăm din ele“. Ființa este atrasă fantast înspre un trecut asezonat cu ingrediente hedoniste, degradante, care o târăsc în bolgii angoasante din care doar Ea, zeița absolută, îl poate sustrage. Există o îngemănare între păcat, durere și plăcere, aspect redat prin structuri oximoronice de tipul: „Dulce-i Durerea, a mea durere...“. Gândurile erodează ca un vierme fantast ființa dilematică ce nu-și poate asuma starea de beatitudine decât sporadic, atârnând între stări contradictorii, observând mediul pentru a putea facilita tranziția dintre trecut spre prezent. Rezervorul rememorării se cere înlocuit cu „amintiri din prezent.“ Apele furate sunt receptacolul permisiv, o cutie a Pandorei care lasă să se propage durerea și păcatul. Tentațiile apocaliptice conduc discursul liric înspre aserțiuni gnomice. Uitarea, dat inexorabil al umanității, este percepută ca prima treaptă a extincției. Poetul se întrupează într-un prototip umanoid, Omul Mulțimii, care-și lasă seva sangvină în „marea ierbii“. Sinele se multiplică abracadabrant, într-un halou proliferant: „Nu văd decât zeci de versiuni ale mele înspre o singură mască ce răsucește chipuri precum foile inefabile de cer...“

Autor: LUCIAN PERȚA
Titlu: CU BUSOLA PRIN BIBLIOTECĂ
Gen: PARODII
Colecția CONTEMPORARY
Pagini: 299
Dimensiuni: 17x24 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN 978-606-94948-4-4
Preț: 35.00 Ron ➺                                  …⇅…

„Unii poeți cântă natura, alții − manierele elegante, unii cântă dreptatea, libertatea, sunt utopici, sceptici sau optimiști. Numai Lucian Perța le descântă pe toate. Dacă-i dai un ghem de mătase, el îl desface și face un ghem de lână, îl toarce pe fus și țese un covor, asemeni celui din Botiza, în care cătanele nu se țin de mână, ci au după ureche un creion chimic, cu care scriu răvașe din armata din amintire. Câte un oștean mai visător compune scrisori în versuri, de dor și de dragoste despărțită. Numai unul, cu mustață șăgalnică, bate cuie de purpură în zidul tandru al sentimentelor noastre. Fusul toarce ca o pisică sălbatică firul de lână din cuvintele limbii române. Cum vine de sus, așa merge pe fus. Lucian Perța, acolo la Vișeu de Sus, și-a construit Marele Imperiu al Parodiei, asupra căruia domnește pe deplin. Și asta n-o spun numai eu, ci au spus-o răspicat, prin vremuri, Laurențiu Ulici, Gheorghe Grigurcu sau Mircea Martin. Da, am fost de față când Laurențiu l-a definit ca un mare parodist al literaturii române contemporane. Altruiștii spun că este cel mai mare. Pe masa din preajma tronului parodic, când a făurit această antologie, au stat poeți care, lună de lună, au luminat o pagină de poezie. În fața parodistului, toți sunt egali, ca în fața Judecății de Apoi. Între poezia originală și replica parodică a lui Lucian Perța este o căsnicie fără divorț, o tandrețe din care câștigă parodia. Lucian a schimbat și definiția parodiei. Deși cuvântul vine de la grecii cei antici, el i-a dat libertatea de a fi în rând cu noi, cei care mai punem și piper în mierea de albine. Dar cu Lucian Perța nu-mi pun mintea, deoarece știu că are o putere cu mai multe capcane. Pe care nu le pricep. Ondularea lui cu poemele confraților este o formă de a primeni noi teritorii lirice. Cum spuneam, unora ni se pare parodia o poezie întoarsă pe dos, dar și un fel de prelungire a înțelesurilor râvnite de autorii poemelor. Până la bardul de la Vișeu de Sus, parodia era risipită prin ungherele literaturii. Era un simplu zâmbet în prier. Lucian a intuit la vreme că lumea unui poem este mai reală decât convenția acestei vieți, văzută prin simboluri. El a inventat logodna poemului cu parodia, care nu se nuntesc, dar fiecare exercițiu liric este un banchet al spiritului. În anii tinereții noastre semăna cu noi. Apoi, am plecat prin lume să ne căutăm norocul. Când l-am reîntâlnit, Lucian purta un elegant costum de parodist, făcut de marii croitori ai culturii clujene. Purta și o pălărie solemnă, care niciodată nu-i zbura de pe cap. Cu acea pălărie de mușchetar vișeuan a intrat pe poarta literaturii române. Lucian Perța a cucerit orașe cu reviste literare de prestigiu național. Dar regatul lui este în Maramureș, de unde arată Nordul parodiei românești. Portretul lui este în mișcare, se adaptează după mode poetice și timp, cu un altruist Olimp. Este un parodist pe viață și pe operă, care nu supără pe nimeni, ci, din contră, unora le face un mare bine. Le ridică prestigiul poeziei, le asigură locul râvnit cu armele lucitoare ale parodiei. Că pentru Lucian, parodia este o armă duioasă, cum pentru Conu Alecu Paleologu era politețea. Da, politețea ca armă. Confratele și prietenul Ioan Moldovan scria: „Lucian Perța camuflează în sine un cititor – firește și un poet – împătimit de poezie, un erudit al tehnicilor prin care ea, poezia, atât de refractară în a-și devoala misterul, este supusă. Jongleria parodică este, în fond, o formă mascată a melancoliei.” Tenacitatea de a fi prezent, lună de lună, în paginile revistei de cultură „Nord Literar”, cu parodii după nume de rezonanță ale poeziei românești contemporane, m-a făcut să cred că Lucian Perța indică Nordul acestui gen, care l-a făcut celebru. Așa s-a născut această antologie, care marchează două decenii de la ieșirea în lume a primei reviste de cultură din istoria Maramureșului. În acest moment aniversar nu-i uităm pe fondatorii ei, colaboratorii care au susținut prestigiul ei prin valoarea textelor. Așa că îi mulțumim și lui Lucian Perța.“ Gheorghe PÂRJA