Autor: ANA OLOS
Titlu: AUTORI CANADIENI CU ȘI FĂRĂ CRATIMĂ
Gen: ESEU
Colecția AKADEMOS
Pagini: 140
Dimensiuni: 17x24 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN 978-606-94948-0-6
Preț: 30.00 Ron ➺                                  …⇅…

Cartea apare spre a marca trecerea unui sfert de veac de la înființarea Centrului de Studii Canadiene la Facultatea de Litere a Universității de Nord din Baia Mare și a programului aferent de predare a Studiilor canadiene la specializarea limbă și literatură română cu o limbă modernă (engleză sau franceză), precedând aniversarea, în 2024, a douăzeci de ani de la înființarea masteratului interdisciplinar cu același profil. Volumul cuprinde o selecție din lucrările ce le am publicat în domeniul canadianisticii în limba română, între anii 2000 și 2017, fără a respecta ordinea cronologică, cu minime ajustări și neaduse la zi, căci aceasta ar fi însemnat rescrierea lor dintr o cu totul altă perspectivă. (O parte dintre cele publicate în limba engleză se regăsesc în lista din „Addenda”.) Selecția începe cu un „remember” dedicat lui Timothy Findley (1930–2002), important romancier și dramaturg postmodern de limbă engleză, întâlnirea cu care, la un Seminar de Studii Culturale la Stuttgart (1995), el care i a inspirat autoarei ideea de a introduce un curs despre cultura și civilizația canadiană la filologia băimăreană. Două comentarii se referă la scriitoarele canadiene ale căror nume s au impus pe plan internațional: Alice Munro (1931), premiată cu Nobelul pentru Literatură în 2013, și Margaret Atwood (1939) care merita cu prisosință același premiu. Un omagiu postum este și interviul cu Eugen Giurgiu (1924, Turda − 2016, Toronto), scriitor și muzician român stabilit în Canada în anii șaizeci, după ce fusese, înainte de 8 a emigra, directorul artistic al Operei Române și a publicat deja trei cărți de proză. Și a continuat cariera de muzician în țara de adopție, scriind nuvele și romane în română, publicând pe internet revista multilingvă Litterae. Articolul despre Stephen Henighan (1960, Germania, canadian din 1966), vizitator al României și al Maramureșului, se referă la Lost Province. Adventures in a Moldovan Family (2002), o relatare a experiențelor sale din timpul șederii în Republica Moldova. Versiunea românească: Provincia pierdută. Aventuri într o familie moldovenească, datorată Dianei Stanciu, a apărut în 2005 la Editura Arca din Chișinău. Titlul cărții conține o aluzie la identitatea problematică a canadienilor care, fie că se consideră încă aparținând culturii țării unde s au născut ei sau strămoșii lor, fie că mărturisesc o identitate multiplă, temă vizibilă la mai toți autorii din țara frunzei de arțar, cu două limbi oficiale și prezentată de sociologul John Porter ca un „mozaic vertical” în 1965. Ana Olos

Autor: DANIELA SITAR‑TĂUT
Titlu: VALORI ŞI PREZENŢE CONJUNCTURALE (II) CRONICI LITERARE 2009–2023
Gen: ESEU
Colecția AKADEMOS
Pagini: 534
Dimensiuni: 18x29 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN 978-606‑94948-9‑9
Preț: 80.00 Ron ➺                                  …⇅…

Rescrierea istoriei literaturii române ar trebui să pornească de la definiţia însăşi a lexemului „istoriografie“. Criticul, şi mai ales istoricul literar, nu pot avea pretenţii de exhaustivitate atâta vreme cât se limitează la simpla „interpretare”, de cele mai multe ori eseistică, a materialului livresc. Abilitatea criticului rezidă şi din capacitatea acestuia de a percepe semnele viitorului. Să fie un spirit modern, apt să pună diagnosticări ferme contemporanilor, să intuiască valoarea de falsele valori, de tinichelele sonore ale momentului. New Historicism se întemeiază pe principiile interdisciplinarităţii, luând în calcul temporalitatea, spaţialitatea, dinamica mentalităţilor, istoria, psihologia, geopolitica, sociologia şi, nu în ultimul rând, etnopsihologia. Textul îşi revendică el însuşi contextul şi nu poate fi privit ca un apendice autonom, străin insului creator. Istoria şi teoria criticii literare ar trebui să aibă ca pro‑ montoriu biograficul, cu cele două axe: spaţiul şi timpul, aflate într‑un perpetuu raport de inter‑ şi intradeterminare. Trecutul României furnizează suficiente probe ale cineticii acestor categorii datorate unirii/ amputărilor teritoriale, anexării teritoriilor româneşti unor superputeri, diferenţei de percepţie a evenimentelor de la o epocă la alta, schimbării domnilor/ domniilor, alianţelor, subiectivismului cro‑ nicarului. Tripticul reprezentare – dezinteresare – maximum de obiectivitate, operaţional în cazul istoriei, este valabil şi pentru istoriografia literară. Aceasta nu presupune radierea contribuţiilor predeceso‑rilor, un misprision, ci înfăţişarea probă a unei epoci/ a unui scriitor fără cosmetizări conjuncturale şi expunerea ei/ lui în grilă modernă. Problema, dintotdeauna, a istoriografiei noastre literare o constituie lipsa unui bagaj teoretic bazat pe continuitate, iar în ultimele decenii principala menire a criticilor pare a fi fost aceea de re‑ordo‑ nare valorică de după hegemonia dictonului proletcultist. Deşi au apărut recent numeroase istorii literare, acestea sunt tributare modelului lovinescian şi celui călinescian. De la cel dintâi ar trebui re‑evaluate conceptele de „sincronism” şi de „mutaţie a valorilor estetice”, amplasate într‑un context contemporan, comparatist, observând cât/ şi ce anume şi‑au apropriat exegezele/ scriitorii noastre/ noştri, după perioada franţuzită şi cea germanofilă, din curentele de opinie/ instrumentarul tematic şi artistic/ estetica momentului. Globalizarea istoriografiei nu trebuie privită în sens peiorativ, ca o frână a europenismului sau etnicităţii. Modelul american, pluralist, oferă o persuasivă mostră de „cum scriem istoria/istoria literară”. Cuantificările ar trebui axate pe antinomii de tipul particular/ universal, margine/ centru, istoricitate estetică/ etică (pluridisciplinară), balcanic/ european. O altă carenţă a culturii române o constituie lipsa biografiilor. Cele câteva, puţine, apărute în ultimul deceniu, nu au cum să suplinească lipsa unei tradiţii în care avem doar monografii, studii erudite, universitare, dar care pun prea puţin în centru profilul spiritual al omului în raport cu epoca sa. În descendenţa şcolii engleze de literatură (ex. epoca elisabetană, victoriană etc.), propun un alt tip de priodizare a literaturii române, care să fie structurată pe epocile marilor domnitori. Astfel, vom avea: epoca lui Al.I. Cuza, cea a lui Carol I (pe care o percep drept cea mai fertilă calitativ din întreaga noastră literatură), perioada lui Carol al II‑lea etc. Vom sesiza o extraordinară congruenţă între profilul spiritual al liderului etapei respective, catalogul său acţional, respectiv traducerea acestui nou nerv/ suflu în operele literaţilor. Se vor distinge atunci, mult mai uşor, valoricul de conjunctural, fariseul oportunist (mare captator de cronici de întâmpinare, cumpărate, ca şi azi, „la negru”) de omul superior, nerecunoscut, exilat în sine sau din propria‑i ţară, formatorul de opinie şi deschizătorul de drumuri, apreciat, poate, doar de posteritate. Multitudinea de taxonomii care încearcă să clasifice, numească, împartă, despartă epocile literare în funcţie de diverse criterii pot funcţiona ca simplu material informativ (uneori ca desuet exerciţiu lingvistic al criticului dornic de înnoire), de uz universitar şi chiar liceal, însă nu au validitate pragmatică. Bonjuriştii, intimiştii, dadaiştii, „Remake modernist”, „optzeciştii întârziaţi” par simple tatonări pe claviatura limbii dacă botezarea lor nu este urmată măcar de coordonate temporale, succedate un nume emblematic al perioadei. Pecetea modelului călinescian, fascinant încă pentru epigoni, nu permite debarasarea de această manie a încrengăturilor şi nici a modelului de lucru, entuziast şi abracadabrant uneori, al maestrului. Fiecare istoria literară îşi are „clasicii ei”, mai ales atunci când se referă la literatura momentului, iar opiniile sunt divizate în funcţie de confrerii. „Nouăzeciştii” merită mai mult credit/ spaţiu tipografic decât „douămiiştii”? Cât şi câţi vor mai rămâne peste două decenii? Importantă e, cred eu, re‑lectura clasicilor şi, mai ales, a interbelicilor. L. Rebreanu ar trebui studiat pe baze psihosociale, nu doar estetice. Rolul unei noi istorii literare este de a o completa şi corija pe cea a precursorilor şi a oferi respiraţie mai largă, pluridisciplinară, în conformitate cu standardele culturii europene. Prezentul volum, Valori şi prezenţe conjuncturale II, reuneşte cronicile literare, recenziile, studiile şi eseurile publicate în ultimii ani în paginile unor reviste literare precum Poesis, Nord Literar, Mişcarea literară, Polemici, Vatra, Atitudini, Philologia Jassyentia, Familia, Discobolul etc. Tomul face parte dintr‑un proiect mai amplu, concretizat fie prin cărţi scrise de mine (Valori şi prezenţe conjuncturale I, Interviuri, Receptarea culturii române în Slovacia, În direct, Jurnal cu Paul Goma, Avatarurile seducătorului. Ipostaze ale donjuanismului în literatura universală, Estetica donjuanismului. O analiză a fenomenului autohton), fie prin cărţi pe care le‑am coordonat (Literatura închisorilor. Diasporă. Disidenţă, Mărturii despre trecut... Lettres de la prison, Dialoguri maramureşene, Memorialistica închisorilor. Diasporă. Disidenţă, Dialoguri bratislăvene, Roumains célebrès, Famous Romanians/ Rumanos famosos/ Români celebri, Scriitori din Nord / Écrivains du Nord / Writers of the North, ) sau doar editat (Exilul literar românesc – înainte şi după 1989, Zilele limbilor romanice II, Univerzita Komenského V Bratislave 2011, 2012). Valori şi prezenţe conjuncturale II constituie un instrument de analiză care are la bază jurnalul de lectură al cronicarului literar, subiectiv poate, receptiv la valorile perene ale beletristicii autohtone, apariţiile editoriale, elementele novatoare sau doar mimetice prezente în peisajul cultural românesc, dar şi în cel universal. Astfel, timpul, singura balanţă probă a valorii, va decide asupra perenităţii sau futilităţii locatarilor acestui secund tom. Daniela Sitar‑Tăut Baia Mare, iulie 2023

Autor: ȘTEFANIA BOZGA-TERKEL
Titlu: ANALIZĂ‚ ASUPRA MODULUI DE ÎNTOCMIRE A STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE ALE MUNICIPIILOR ȘI ORAȘELOR DIN ZONA DE NORD-VEST
Gen: NONFICTION
Colecția AKADEMOS/ DIDACTICA
Pagini: 125
Dimensiuni: 15x23 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN 978-606-94948-2-0
Preț: 23.00 Ron ➺                                  …⇅…

Reținem motivația alcătuirii acestui tom din introducerea autoarei: „Această lucrare își propune să analizeze modul de întocmire a strategiilor de dezvoltare ale orașelor și municipiilor din zona de Nord-Vest. Analizarea celor 43 de strategii, identificarea criteriilor de elaborare a acestora conform literaturii de specialitate și crearea grilei de analiză a acestora sunt obiectivele pe care este construită cercetarea.“ Studiul este structurat în patru capitole în care a fost surprins rolul planificării strategice în elaborarea strategiilor de dezvoltare. Astfel, cel dintâi capitol pune accent pe un scurt istoric al planificării și managementului strategic în organizațiile publice. Al doilea capitol al cercetării teoretice analizează succint concepte și termeni ce țin de managementul strategic. Capitolul al treilea cuprinde tipuri de abordări în managementul strategic, ce este strategia, prezentarea celor 6 faze ale procesului de planificare strategică, ce este S.W.O.T în analiza strategică și despre Republica Moldova, un exemplu de bună practică. În capitolul al patrulea se face referire la partea practică. Aici găsim scopul cercetării, metodologia folosită, eșantionarea, modul în care au fost colectate datele, precum și analiza, compararea și interpretarea acestora.

Autor: DANIELA SITAR-TĂUT, MARIA ALINA DORLE
Titlu: LITERATURA ÎNCHISORILOR. DIASPORĂ. DISIDENȚĂ
Gen: ESEU
Pagini: 237
Dimensiuni: 15x23 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN 978-606-94705-1-0
Preț: 30.00 Ron ➺                                  …⇅…

Volumul reuneşte lucrările prezentate, în 8-9 iunie 2018, la cea de-a III-a ediție a Colocviilor Internaţionale Interdisciplinare „Nicolae Steinhardt în secţiunea LITERATURĂ – intitulată Memorialisticia închisorilor. Literatura diasporei şi a disidenţei. Cultura română din afara granițelor, respectiv SOCIO-UMANE − Fenomenologia torturii. Victime şi torţionari. Lupta de rezistenţă în afara universului concentraționar. Deţinutul român ca tip uman. Memorialistica Marii Uniri. Manifestarea ştiinţifică a reușit să grupeze de nume de rezonanță din România, Occident și America, printre care îi amintim pe: prof.univ.dr. George Achim, Școala Doctorală de Științe Umaniste, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca; prof.univ.dr. Mihaela Albu, Universitatea din Craiova, Centrul Universitar Drobeta Turnu-Severin, Craiova; dr. Dan Anghelescu, Uniunea Scriitorilor din România, București; conf. univ.dr. Gheorghe Mihai Bârlea, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca/ Centrul Universitar Nord, Baia Mare; conf.univ.dr. Maria Crina Bud, Universitatea York, Canada; conf.univ.dr. Nina Corcinschi, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangăˮ, Chișinău; prof.univ.dr. Bogdan Crețu, Universitatea „Al. I. Cuza Iașiˮ, Institutul de Filologie Română „A. Philippideˮ, Academia Română, Iași; conf.univ.dr.hab. Aliona Grati, Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chișinău; doc.Ph.dr. Peter Kopecký, Csc, Facultatea de Filosofie a Universitatii Constantin Filosoful din Nitra, Slovacia; CS III, dr., Viorella Manolache, Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române, București; Dr. abil. Florin, Universität Wien, Institut für Romanistik; PhDr. Jana Páleníková, CSc, Filosofická fakulta UK, Bratislava; lector univ.dr. Oana Ursache, Universitatea din Granada; Ph.dr. Libuša Vajdová, CSc., Ústav svetovey literatýry SAV, Bratislava, pr.prof.dr. Theodor Damian, Institutului de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă din New York.

Autor: CODINA SĂVULESCU, OVIDIU MARIAN
Titlu: RECOMPUNERILE LUI PROTEU: GHEORGHE (GEORGE) MANOLACHE
Gen: ESEU
Pagini: 237
Dimensiuni: 15x23 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN 978-606-94948-1-3
Preț: 30.00 Ron ➺                                  …⇅…

Recompunerile lui Proteu: Gheorghe (George) Manolache diferă de volumele clasic omagiale. Şi acest aspect se datorează nu numai biografiei excepţionale a protagonistului, prof.univ.dr. Gheorghe. Manolache, cât şi celor care depun mărturie despre activitatea Domniei-Sale, fie că este vorba de profilul academic, fie de cel liric sau, pur şi simplu, Uman. Gânduri-le către destinatar... relevă specificitatea a-tipică a cărţii: „Deschidem astfel – la aniversare – epistolia pe care penman-ul GHEORGHE (GEORGE) MANOLACHE o adresează destinatarului privilegiat (așa cum își imagina Eco cititorul-model!), așezată sub primatul unui onomatext care, în sine, lasă să se întrevadă dăltuirile care dau formă și conținut fundamentului construit de GHEORGHE (GEORGE) MANOLACHE: Proteu [se] re-compune, în spiritul ideii re-puse în mișcare, în re-dozarea aristotelică a trecerii de la potență la act; căci textul „recompune ceea ce mai înainte autorul a deconstruit” (Degradarea lui Proteu, 2004, p. 192). Cel mai prolific segment al volumului este Gestualități aniversare, care pare a reuni o veritabilă pleiadă universitară. Condica este semnată de nume ce nu mai necesită explicitări, într-un laudatio subtil, dar penetrant: Diana Adamek, Dărnicia barocă a lui doi: între decis și decisiv. Prefață, Regula lui Doi; Maria-Ana Tupan, Vita nsignis; Doina Florea, Cerul în apă sau despre serenitate; Antonio Patraș, Roxana Patraș, Bunul simț ca paradox: de la Anton Naum la Gheorghe Manolache; Maria-Lucia Rusu, La ceas aniversar; Iulian Boldea, Rigoarea gândirii critice; Mircea Braga, Imperialul și spiritus loci ca „diversiune” arhetipală; Lucian Chișu, Fănuș Neagu – înainte de debutul editorial; Constantin Cubleșan, Eleganța discursului critic; Ovidiu Dan, La aniversară; Ioan Derșidan, Adevărul și puterea cuvântului; Cătălin Ghiță, Înțelepciunea ca seninătate generoasă; Gheorghe Glodeanu, Gânduri la ceas aniversar; Adrian Petre Popescu, Poetul și criticul. Gheorghe Manolache văzut dinspre miazănoapte; Daniela Sitar-Tăut: La Universitatea Comenius din Bratislava; Ion Vlad, Postfață. Degradarea lui Proteu, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2004; Viorella Manolache, Enkidu (discurs despre sinceritate). Tatălui meu, răspuns la poemul Ghilgameș. Notele recognoscibile ale scriiturii lui Gheorghe Manolache sunt, potrivit lui Iulian Boldea: „rigoarea, vocația sintezei, voința exactității, capacitatea circumscrierii detaliului revelator, obiectivarea ca metodă de lucru și ca resursă hermeneutică, dar și deschiderea comprehensivă spre unele modele metodologice actuale (istoria mentalităților, close reading, comparatismul)ˮ.